Experiente culinare

Bucataria turceasca mi s-a parut una dintre cele mai exotice, complexe si variate dintre toate experientele culinare de pana acum.

O caracteristica importanta a meselor turcesti este faptul ca hrana se serveste in cantitati mici si se mananca foarte multa paine. Painea este preparata din grau, orez si porumb, cateva tipuri traditionale fiind pide, gevrek sau simit (seamana cu niste covrigi acoperiti cu susan, si pot fi gasiti in toate cartierele din Istanbul la vanzatorii ambulanti)

La micul dejun se consuma branza, masline, paine, oua si gem, iar in unele regiuni se adauga carnatii, rosiile si castravetii.  Asta servea la prima vedere si hotelul Royal la care am stat, insa nu am fost foarte incantata, era de-a dreptul spartan (ca sa nu folosesc forumule mai grele). In schimb mi-au placut maslinele si caisele uscate acolo. Pranzul  nu este in mod obisnuit masa principala a zilei, si de aceea de obicei turcii mananca supe sau salate cu desert, iar felurile de mancare cu carne, care iau mult timp de preparare, sunt lasate pentru cina. Cina consta de obicei din supa, felul principal, salata si desert.

Ingredientele cele mai folosite sunt vinetele, piperul verde, ceapa, lintea, fasolea, rosiile, usturoiul si castravetii. Ca fructe si nuci predomina strugurii, caisele, ciresele, pepenele galben si verde, smochinele, lamaile, fisticul, nucile, migdalele si alunele. Condimentele si verdeturile preferate sunt patrunjelul, chimionul, piperul, paprika, menta si cimbrul.

Trebuie sa recunosc ca am ratat (partial voit) niste specialitati. In parte regret felurile comune cu Grecia, cum ar fi meze (aperitivele cu hummus, borek- foi de aluat subtiri umplute cu diverse combinatii de lagume, carne si branza, dolma- foi de vita umplute cu carne tocata, precum si  fructele de mare sau salata de vinete), baklavaua si cataiful (din ratiuni calorice).

Am savurat, in schimb, mai multe tipuri de kebab. Döner kebabul consta din miel sau pui feliat fript incet pe o frigaruie rotativa verticala. Sis kebabul este o frigaruie din lemn sau metal cu cuburi mici de carne de orice tip, pasare sau peste, cu sau fara legume, fripta pe gratar. Legumele folosite de obicei sunt vinetele, rosiile, ceapa, ciupercile si gogosarii. De obicei se servesc la farfurie, cu orez  (amestecat uneori cu alune-  nu trebuie sa fie lipicios, ci sa se poata separa in boabe individuale).  Salatele sunt extraordinare, contin de cele mai multe ori rosii si castraveti tocati foarte marunt si sunt asezonate cu multa lamaie, si uneori cu sos de iaurt. Efectul “global” este unul armonios, ai impresia ca mananci sanatos si usor.  Chiar si variantele de doner kebab servite sub forma de sandwich in pita sunt cu salata, si nu contin variatiunile europene gretoase de tip cartofi prajiti plus maioneza, ketchup sau alte orori similare.

Inchei cu un proverb turcesc:  “Cafeaua trebuie sa fie neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce ca dragostea”. Intamplator, asta cred si eu.