Despre literatura…

„Şi acuma, dă-mi voie să-mi fac o mică apărare personală. Îmi imputaţi că n-am în scrierile mele destulă iubire de paysage, de natură moartă, şi destul de liric. Eu (nu că vreau să vă contrazic sistematic) cred că n-oi fi avînd, din toate astea, prea, foarte mult sau mult, dar cred că am destul; şi mai cred că, peste destul, în artă, nu mai trebuie deloc. Pitorescul naturii însufleţite şi moarte, precum şi lirica, ele în de ele, aşa cel puţin socotesc eu, fac obiectul altor arte decît arta povestirii; şi, astfel, eu le cred numai nişte ajutoare ale acesteia, al cărei obiect este cel mai interesant fenomen quant à nous: împrejurările asemănătoare, în general, cu ale noastre.“

(I.L. Caragiale către M. Dragomirescu, la 10.12.1907, în Corespondenţă, ediţie îngrijită de Barbu Cioculescu, Editura pentru Literatura Naţională, 2004)

Citit in Dilema Veche. M-a frapat autenticitatea si actualitatea ideii.