Kaliakra dream

Am fost in Vama (pe care o gasesc, in ciuda a ceea ce am auzit, aproape neschimbata- dupa trei ani) si de acolo intr-o scurta trecere prin Bulgaria, la Capul Kaliakra. Orientativ, este la 12 km de Balcik, venind dinspre statiunile lor. Plecand din Vama, este cam la o ora de mers pe drumurile capricioase ale vecinilor, partial netede si partial peticite stangaci sau denivelate. Oricum, dupa localitati cu nume specifice ca Durankulak, Krapec, Sabla, drumul se bifurca spre stanga la intrarea in Kavarna (un oras cunoscut de rockeri pentru festivalul care se desfasoara acolo in iunie). Mi-ar placea sa spun ca am remarcat o arhitectura specifica a locului, dar nu este asa. Casele mi-au parut intocmai ca la noi, diferenta fiind facuta de strazile extrem de inguste si de un fel de carucioare metalice decorative, umplute cu pamant si flori, pe care le-am vazut ocazional in fata portilor. In cetate se poate patrunde dupa plata unei taxe de 3 leva, achitata unui tip care zambeste si vorbeste o bulgara amestecata cu expresii romanesti. Se poate negocia in stil romanesc.

Kaliakra este unul dintre cele mai frumoase si salbatice locuri din Bulgaria, am ramas impresionata. Capul este intins pe o stanca calcaroasa de doi kilometri, ce pare rasarita din mare- cea mai verde si stralucitoare apa pe care am vazut-o vreodata. Este arie protejata natural, adapostind astazi o statie meteo si ruinele unei vechi fortificatii- Tirisis.

De-a lungul istoriei, fortareata s-a aflat succesiv sub stapanirea romanilor (dovada ruinele castrului roman si ale termelor din secolul IV), grecilor, tracilor, bizantinilor, bulgarilor (n.r. in secolele XII-XIV, cetatea traieste maxima ei inflorire economica si culturala, aici efectuandu-se majoritatea schimburilor comerciale dintre Nord si Est) si turcilor (n.r. ocupatia acestora incepe odata cu secolul XV).

Aici se spune ca ar fi ascuns tezaurul lui Lysimah, urmasul lui Alexandru cel Mare. Ori ca un sfant, patron al pescarilor, Nicolae, si-a gasit adapostul fugind de otomani. Sfantul este patronul micului schit sapat in stanca-construit in 1983, unde se pot aprinde lumanari. Si de unde se poate admira o panorama superba.

De asemenea se mai spune ca o manastire dervisa a existat la Capul Kaliakra in perioada stapanirii otomane, avand osemnitele unui sfant musulman.

O alta legenda se refera la un grup de fete bulgare care s-au aruncat de pe promotoriu in marere, pentru a nu fi capturate si convertite la Islam de catre turci. Este probabil cea mai populara legenda, la intrarea in Kaliakra existrand si un monument dedicat fecioarelor care s-au aruncat in mare – “Poarta celor 40 de virgine”.

Capul Kaliakra a fost declarat zona protejata in 1941, avand in prezent circa 687 de hectare. Intr-o vreme aici se afla chiar si o colonie de foci. De pe promotoriul Kaliakra pot fi vazute acum in apa cateva specii de delfini de Marea Neagra, precum si diverse specii de pasari: cormorani si pescarusi.

Iar bulgarii mi s-au parut foarte primitori si obisnuiti cu turistii. Un motiv in plus pentru a incerca ceva nou…